BluePink BluePink
XHost
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Mănăstirile de pe traseul Piatra Neamţ - Târgu Neamţ


TRASEU PIATRA NEAMŢ - TG. NEAMŢ

MĂNĂSTIREA ALMAŞ

Mănăstire de călugări

Adresă: sat Almaş, com. Gârcina, jud. Neamţ 

Web: http://www.manastireaalmas.ro/ 

Contact: Stareţ Arhimandrit Niţă L. Laurenţiu 

Tel: 0745 571023

E-mail: almas@mmb.ro

Cazare: mănăstirea dispune de puţine locuri de cazare. 

Acces: pe DN 15 C Piatra Neamţ - Tg. Neamţ, la 9 km de Piatra Neamţ se merge pe un drum lateral la stânga - DC 146 (în intersecţia aflată într-o curbă, există o troiţă) şi la aproximativ 3 km se află mănăstirea 

Hram: "Duminica Tuturor Sfinţilor" (prima Duminică după Rusalii) şi "Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie), paraclisul - "Sf. Nicolae" (6 decembrie) 

Ctitori şi istoric: Ctitorii acestui aşezământ monahal sunt familia Vasile şi Maria Almaş, ciobani din Ţara Haţegului, ajunşi aici datorită asupririi conducătorilor maghiari din Transilvania, care doreau părăsirea credinţei strămoşeşti ortodoxe şi convertirea la calvinism. Ajutat de răzeşi, Vasile Almaş, în anul 1659, construieşte un paraclis din lemn, cu hramul "Sfântul Nicolae", pentru oficierea slujbelor religioase, în care au fost instalate icoanele mari şi iconostasul de la biserica din satul de unde fuseseră nevoiţi să plece în pribegie. Acestea se află acum în muzeul mănăstirii. Paraclisul, ctitorit de Vasile Almaş, devenit ulterior ieromonahul Vasile din obştea Mănăstirii Neamţ, a fost locaşul de rugăciune al schitului Almaş şi a fost distrus de tătari, în aceste împrejurări pierzându-şi viata şi Maria Almaş. Locaşul, cu hramul "Sfântul Nicolae", a fost reclădit din lemn de doamna Ecaterina Cantacuzino, soţia spătarului Iordache Cantacuzino, în anul 1715. Schitul de călugări a funcţionat până în anul 1821, când a fost prădat de eterişti, iar călugării au fost schingiuiţi şi alungaţi. Actuala biserică, construită din piatră în anul 1821, este ctitoria familiei logofătului Balş şi a primit ca hram "Duminica Tuturor Sfinţilor". Ctitoria acestora a fost continuată prin zidirea pronaosului de către domnitorul Constantin Mavrocordat, care înzestrează mănăstirea cu mai multe proprietăţi şi moşii. Biserica, în formă de cruce, are trei turle aşezate pe axa est-vest, cea din mijloc fiind mai înaltă. Deşi iniţial destinat călugărilor, din 1821 a fost populat de maici, având ca stareţă pe maica Glafira Holban, iar ulterior pe monahia Suzana Ştefănescu, sora episcopului Melchisedec Ştefănescu, al Romanului, originar din partea locului. În urma Decretului 410/1959 maicile au fost nevoite să plece la mănăstirile Agapia şi Văratec, iar schitul a fost închis. În 1987, Schitul Almaş este reînfiinţat ca schit de monahi, pendinte de Mănăstirea Horaiţa, începând lucrări de reconstrucţie a schitului şi a dependinţelor. Din 1990 schitul devine mănăstire. În perioada 1988-1995 se pictează biserica mănăstirii, iar la data de 1 octombrie 1995 este sfinţită, ocazie cu care a primit si hramul "Acoperământul Maicii Domnului". 

Patrimoniu: 

-icoana făcătoare de minuni "Sf. Ana"

-în muzeul mănăstirii: icoanele mari şi iconostasul din sec. XVI

MĂNĂSTIREA HORAIŢA

Mănăstire de călugări

Adresă: sat Poiana, com. Crăcăoani, jud. Neamţ 

Web: http://horaita.mmb.ro/ 

Contact: Stareţ Protos. Vasile Rubin

Tel: 0233 246210

E-mail: horaita@mmb.ro

Cazare: se face, în funcţie de numărul pelerinilor, în camere de 3-4 persoane sau la comun. Şi masa este asigurată pe această perioadă prin bunăvoinţa ostenitorilor mănăstirii. 

Acces: Din DN 15 C Piatra Neamţ - Tg. Neamţ există două drumuri care pot duce la M-rea Horaiţa. Venind dinspre Piatra Neamţ, din localitatea Dobreni există un drum lateral la stânga - DJ 156 A (prin localităţile Negreşti şi Poiana) care după 15 km duc direct la mănăstire. Celălalt drum este din localitatea Crăcăoani, tot drum lateral stânga venind dinspre Piatra Neamţ, care duce la mănăstire după doar 6 km. Acesta din urmă se intersectează după vreo 4 km cu drumul care vine dinspre Dobreni. Ambele sunt asfaltate. 

Hram: Biserica - "Botezul Domnului" (6 ianuarie), paraclisul din turnul clopotniţă - "Pogorârea Duhului Sfânt", paraclisul în care se oficiază slujbele iarna - "Sf. Nicolae" (6 decembrie) 

Ctitori şi istoric: A luat fiinţă în prima jumătate a sec. XIX. Între anii 1822 - 1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din mănăstirea Neamţ, cu binecuvântarea şi aportul substanţial al Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, ridică prima biserică - din lemn - a mănăstirii cu hramul "Pogorârea Duhului Sfânt". Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenţa integrând-o între lăcaşurile bugetare ale ţării. Deşi Mănăstirea Horaiţa a fost înfiinţată în anul 1822, sunt documente potrivit cărora ea datează din secolul XV. La 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei - Alexandru cel Bun (1400 - 1432) includea biserica din Horaiţa în rândul celor 52 de biserici (de mir şi mănăstire), pe care le supune jurisdicţional Mănăstirii Bistriţa. Alexandru cel Bun consemna în documentul din iulie 1428 o danie mănăstirii Bistriţa, care îi va sluji de necropolă: "pentru sufletul sfânt al răposaţilor părinţilor noştri şi pentru sănătatea Domniei mele şi a tuturor copiilor Domniei mele". Denumirea mănăstirii, "Horaiţa", provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani şi împrejurimile. Părintele Irinarh, principalul ctitor al mănăstirii, este hirotesit arhimandrit şi devine primul stareţ al mănăstirii pe care o va conduce până la 1837, adunând în jurul său ca la 70 de vieţuitori. În 1837 cuviosul arhimandrit Irinarh, îmbolnăvindu-se, s-a hotărât să meargă la Locurile Sfinte pentru a se închina, retrăgându-se pentru restul vieţii sale în Palestina. Cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin, lasă ca stareţ al mănăstirii pe cuviosul părinte Ermoghen Buhuş (1800?-1877), care l-a însoţit de la mănăstirea Neamţ. Ca şi părintele Irinarh, cuviosul Ermoghen este hirotesit arhimandrit. În timpul stăreţiei sale este ridicată actuala biserică a mănăstirii, cu hramul "Botezul Domnului", a cărei construcţie a început la anul 1848 şi a fost finalizată 19 ani mai târziu, la 1867, fiind sfinţită la 20 octombrie de mitropolitul Moldovei-Calinic Miclescu (1860-1875). La zidirea şi înzestrarea bisericii cu cele necesare au contribuit pe lângă credincioşi - prin donaţii - şi domnitorii din vremea aceea, Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856) şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), precum şi mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei. 

Patrimoniu: 

-Icoana Maicii Domnului "Izbăvitoare de secetă" - făcătoare de minuni

-catapeteasma bisericii, lucrată - după părerea unora - la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1867) de către unii sculptori în lemn din apropiere. În structura ei se află, probabil (după aprecierea unui specialist în domeniu), 3 tipuri de lemn: tei, păr şi tuia. Catapeteasma este unicat în ţară, probabil şi în lume în primul rând datorită aşezării amvonului - deasupra uşilor împărăteşti - amvon care, în tradiţia Bisericii, îşi are locul în partea de Nord şi nu în Est, cum se află aici. În al doilea rând datorită dispunerii neconforme cu tradiţia ortodoxă a 2 registre: registrul sfinţilor apostoli, de-a lungul unui bandou semicircular ce are în centru icoana Deisis, şi registrul profeţilor Vechiului Testament, în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viţă de vie din lemn sculptat, aurit, ce se ridică de la extremităţile catapetesmei până deasupra amvonului. Aceste registre sunt dispuse pe orizontală la majoritatea catapetesmelor din bisericile ortodoxe.

MĂNĂSTIREA HORĂICIOARA SAU HORAIŢA VECHE

Mănăstire de călugări

Adresă: sat Poiana, com. Crăcăoani, jud. Neamţ

Web: http://horaita.mmb.ro/

Contact: monah Iacob, Protos. Vasile Rubin

Tel: 0233 246210 (Horaiţa), 0724 550464

Cazare: schitul dispune de puţine locuri de cazare (16 locuri).

Acces: Din DN 15 C Piatra Neamţ - Tg. Neamţ există două drumuri care pot duce până la M-rea Horaiţa, de unde veţi porni mai departe spre schitul Horăicioara. Venind dinspre Piatra Neamţ, din localitatea Dobreni există un drum lateral la stânga - DJ 156 A (prin localităţile Negreşti şi Poiana) care după 15 km duc direct la mănăstire. Celălalt drum este din localitatea Crăcăoani, tot drum lateral stânga venind dinspre Piatra Neamţ, care duce la mănăstire după doar 6 km. Acesta din urmă se intersectează după vreo 4 km cu drumul care vine dinspre Dobreni. Ambele sunt asfaltate. Odată ajunşi la mănăstirea Horaiţa, aveţi posibilitatea să mergeţi spre schitul Horăicioara pe un drum forestier, dar bine întreţinut, până când pe partea stângă veţi vedea o fântână veche de lemn. De acolo mai aveţi puţin de urcat pe jos (cca 5-10 min.), traseul neputând fi făcut cu maşina până la schit. Înainte de fântână veţi mai găsi un indicator spre schit şi o altă cărare de urcat care se va intersecta cu prima ceva mai sus, însă vă recomandăm cărarea de la fântână care este mult mai scurtă. Peisajul, liniştea şi pacea sufletescă de aici vă vor răsplăti efortul făcut.

Hram: "Buna Vestire" (25 martie) şi "Izvorul tămăduirii" (prima vineri după Sf. Paşti).

Ctitori şi istoric: "Un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene", după cum spunea scriitorul Calistrat Hogaş, rememorând ale sale amintiri dintr-o călătorie efectuată aici în vara anului 1881 - ia fiinţă în a doua jumătate a sec. XV (1466), după cum menţionează tradiţia orală consemnată în tinda bisericii. În anul 1480, Arhim. Chiriac, la porunca Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, ridică, din lemn, prima biserică a acestui aşezământ monahal, cu hramul "Buna Vestire". Astăzi, locul Sfintei Mese a bisericii de la 1480 este marcat de o lespede de piatră pusă în anul 1937 cu cheltuiala soţilor Epifanie şi Aglaia Curcut din satul Mitocul Bălan, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ. Schitul Horăicioara, aflat la 900 m altitudine, într-un cadru natural deosebit de pitoresc, aparţine canonic şi administrativ de Mănăstirea Horaiţa, înfiinţată cu trei secole mai târziu. Biserica actuală a schitului a fost ridicată, din piatră, în anul 1868 de către Arhim. Ermoghen Buhuş - stareţul mănăstirii - şi sfinţită la 20 octombrie de arhiereul Isaia, episcop vicar al Episcopiei Romanului. De atunci şi până astăzi biserica şi chiliile schitului au fost supuse mai multor lucrări de restaurare şi renovare prin grija egumenilor ce s-au succedat cronologic la conducerea schitului.

Patrimoniu:

-icoana Maicii Domnului - făcătoare de minuni

-catapeteasma bisericii - confecţionată probabil cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1868)

-izvorul de apă aflat în imediata apropiere a schitului. În urma rugăciunilor insistente făcute de monahii vieţuitori acolo, majoritatea bătrâni, în timpul stăreţiei Arhim. Ermoghen ( 1837- 1877), s-a petrecut o minune, Maica Domnului făcând să izvorască apă dintr-o stâncă aflată cam la 50 m depărtare de biserica schitului. Acest izvor, singura sursă de apă din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care veneau acolo cu credinţă. Existenţa sa determină pelerinajele anuale a multor oameni, mai ales a celor aflaţi în suferinţă. Renumele său a impus ca al doilea hram al schitului să fie sărbătoarea "Izvorul tămăduirii".

MĂNĂSTIREA VĂRATIC

Mănăstire de maici

Adresă: sat Văratec, com. Agapia, jud. Neamţ 

Web: http://www.manastireavaratec.ro/ 

Contact: Stareţa maica Iosefina Giosanu 

Tel: 0233 244616, 0728 10236

Fax: 0233 245175

E-mail: varatic@mmb.ro

Cazare: se poate face la mănăstire însă sunaţi înainte pentru mai multe informaţii. 

Acces: Din DN 15 C, venind dinspre Piatra Neamţ spre Tg. Neamţ, după localitatea Bălţăteşti, se merge pe un drum lateral la stânga cam vreo 4 km până la mănăstire 

Hram: "Adormirea Maicii Domnului" (15 august) şi "Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec" (16 august), biserica din cimitir - "Schimbarea la faţă", biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" (7 ianuarie), paraclisul - "Sf. Ier. Nicolae" (6 decembrie) 

Ctitori şi istoric: Printre ctitorii acestui aşezământ nu aflăm nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor mari dregători ai ţării. Tradiţia pomeneşte numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topoliţa din apropierea Văratecului şi venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălaşa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol important în aşezarea şi dezvoltarea obştii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere, stăreţind de trei ori şi stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani. După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima stareţă rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău şi în 1794 se ridică o a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topoliţa, beneficiind şi de veniturile pe care le aduceau moşiile acestuia. În 1803, prin hotărârea Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se uneşte cu Agapia, dar pentru scurtă vreme. Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcţia actuală, Biserica "Adormirea Maicii Domnului", eveniment consemnat şi în inscripţia din pridvor, scrisă în limba română cu alfabetul latin. Abia încheiată zidirea noii biserici (în 1812) şi mănăstirea trece prin grelele încercări ale anului 1821: odoarele sunt jefuite, călugăriţele izgonite sau ucise şi însăşi Maica Olimpiada a scăpat cu mare greutate "de sabie", fiind adăpostită la Mănăstirea Secu, unde a participat direct la terifiantele momente petrecute acolo. În anul 1900 un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzând şi acoperişul bisericii mari împreună cu cele două turle de lemn care se adăugaseră ulterior, şi care nu au mai fost refăcute. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii Văratec s-a construit după incendiul din 1900, doar zidul înconjurător - ridicat între 1808-1812 - păstrându-se în forma sa iniţială. 

Patrimoniu: 

-icoana Maicii Domnului - făcătoare de minuni

-părticele din moaştele Sfinţilor: Ap. Toma (6 octombrie), Ap. Simon Zelotul, mirele din Cana Galileii (10 mai şi 30 iunie, protector al căsătoriei), Maria Magdalena (22 iulie), Gheorghe (23 aprilie), Mina (11 noiembrie), Teodor Tiron (17 februarie), Haralambie (10 februarie), Longin Sutaşul (16 octombrie), Xenia Petrovna (24 ianuarie şi 11 septembrie), 14.000 de Prunci Mucenici ucişi de Irod (29 decembrie), Marina (17 iulie), Chiriachi (7 iulie), Grigorie de Nissa (10 ianuarie), Grigorie de Nazianz (25 şi 30 ianuarie), Gheorghe Hozevitul (8 ianuarie), Mc. Ucişi în Sinai şi Rait (14 ianuarie), Mc. Ermolae (26 iulie), alături de o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie)

-în muzeul mănăstirii: un mare număr de hrisoave autentice, acte de danie şi de întărire, obiecte de cult din metal preţios, icoane vechi, broderii, covoare şi veşminte preoţeşti. Printre componentele de marcă ale acestui tezaur de spiritualitate românească se numără, fără îndoială, icoanele din secolul al XV-lea de la Mănăstirea Râşca şi cele din veacurile XVI-XVII de la Văleni - Piatra-Neamţ şi Topoliţa, crucea din lemn de chiparos făcută în 1596 şi crucea de procesiune din lemn de măslin donată în 1852 de Gheorghe şi Maria Hermeziu, potirul din argint aurit dăruit în 1840 de Safta Brâncoveanu, Epitaful lucrat în fir de aur şi argint de Smaranda Niculce în 1798, Evanghelierul grec tipărit la Veneţia în 1811 şi Evanghelia cea mare tiparită la Mănăstirea Neamţ în 1821, ambele ferecate în argint aurit şi împodobite cu icoane emailate.

-mormântul Veronicăi Micle care se găseşte lângă biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" (7 ianuarie)– secolul XIX

MĂNĂSTIREA AGAPIA ŞI SCHITUL AGAPIA VECHE

Mănăstiri de maici

Adresă: sat M-rea Agapia, com. Agapia, jud. Neamţ 

Contact: Stareţa stavrofora Olimpiada Chiriac - mănăstire,  monahia Fanuria Horătău - schit

Tel: 0233 244736, 0768 08570 - mănăstire, 0730 146948 - schit

E-mail: agapia@mmb.ro

Cazare: În Agapia Nouă te poţi caza la căsuţele măicuţelor din satul mănăstiresc, contra cost. Cei care vor să înopteze la Agapia Veche sunt cazaţi doar o singură noapte în casa de oaspeţi situată la poartă, cu o capacitate de aproximativ 40 de locuri. 

Acces: Din DN 15 C, venind dinspre Piatra Neamţ spre Tg. Neamţ, după intersecţia spre Mănăstirea Văratec, se merge pe următorul drum lateral la stânga cam vreo 7 km până la mănăstirea Agapia Nouă. Dacă sunteţi ajunşi la mănăstirea Văratec, pentru a nu vă mai întoarce în DN 15 C, aveţi două variante de drumuri asfaltate care scurtează traseul: unul prin pădure (stricat pe unele porţiuni de ploile din 2010 - nu-l recomandăm momentam pentru şoferi) şi unul prin satul Filioara (DC 168) care ajunge în centrul satului Agapia, de unde mai aveţi puţin până la mănăstirea Agapia Nouă. Schitul este aşezat la aproximativ 2 kilometri de Mănăstirea Agapia într-un loc ascuns în vegetaţia bogată a pădurii, la Mănăstirea Agapia Veche se ajunge fie cu maşina pe un drum pietruit, fie pe jos, pe o potecă marcată ce traversează pădurea. Drumul către schit începe în satul Agapia, în dreptul indicatorului turistic către Schitul Sihla. De la acest indicator se face la dreapta şi se traversează satul. O drumeţie pe poteca umbrită de brazi care duce la schitul Agapia Veche este asemenea unei călătorii în timp, unde vei avea ocazia să descoperi şi să cunoşsti începuturile monahale în munţii "lui Agapie", împreună cu alţi pelerini ce urcă încet cărarea ce duce la schit. 

Hram: Agapia Veche - "Schimbarea la faţă" (6 august), Agapia Nouă - "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie) 

Ctitori şi istoric: Istoria Mănăstirii Agapia este legată de cea a schitului Agapia Veche. Primul sihastru cunoscut care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi Mănăstirea Agapia Veche, a fost cuviosul Agapie din Mănăstirea Neamţ. Aici a întemeiat o biserică de lemn cu hramul "Schimbarea la Faţă". Aşa a luat fiinţă prima sihăstrie din Munţii Neamţ, cunoscută sub numele de "Sihăstria lui Agapie". Distrusă de o avalanşă de zăpadă într-o zi de Paşte, biserica lui Agapie a fost refăcută pe o altă temelie în "Poiana lui Eufrosin" aflată în apropiere, primind hramul "Minunea din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail". Abia la sfârşitul secolului al XV-lea s-a construit o biserică pe actualul amplasament al sihăstriei de la Agapia din Deal (Agapia Veche), atunci când şi biserica din "Poiana lui Eufrosin" s-a ruinat şi nu a mai putut fi folosită. Prima menţiune documentară s-a făcut prin Hotarnica lui Ilieş Vodă din 1437, care delimitează moşia Mănăstirii Agapia de cea a Mănăstirii Neamţ. Vechiul Pomelnic de la Mănăstirea Agapia aminteşte de Petru Rareş şi Elena Doamna ca primi ctitori voievodali prin grija cărora s-a zidit prima biserică de piatră de aici. În schimb, o inscripţie aflată în pronaosul bisericii mari de la Agapia din Vale menţionează pe Petru Şchiopul şi Ruxandra Doamna ca fiind întâii ctitori domneşti. Este posibil ca Petru Rareş şi Elena Doamna să fi ridicat aici prima biserică de zid, reînnoită apoi de Petru Şchiopul în a treia domnie a sa (1582-1591). Dar construcţiile de la Agapia din Deal nu prea aveau viaţă lungă din cauza terenului. De aceea, în jurul anului 1600, o parte dintre călugări s-au mutat în vale, ridicând aici o mică biserică în jurul căreia se va dezvolta Mănăstirea Agapia de astăzi, pomenită uneori sub numele de Agapia Nouă, Agapia din Vale sau Agapia Mare. Noua mănăstire a fost construită între 16 octombrie 1642 şi 3 septembrie 1644 de hatmanul Gavril Coci (fratele lui Vasile Lupu) şi de soţia sa, cneaghina Liliana. S-a sfinţit la 12 septem­brie 1647, în acest răstimp construindu-se chiliile ce formează incinta mănăstirii, iar la răsărit clopotniţa, construcţie masivă din piatră de granit. A primit hramul Agapiei Vechi, "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil", sfinţirea fiind făcută de Mitropolitul Varlaam Moţoc. La iniţiativa Mitropolitului Veniamin Costache, Alexandru Moruzzi hotărăşte printr-un hrisov domnesc, în 1803, ca mănăstirea Agapia să devină obşte de maici. Stareţă a fost numită maica Elisabeta Costache, sora Mitropolitului Veniamin Costache, ea conducând mănăstirea până în 1834. Biserica a fost reparată după 1821, apoi între 1858 şi 1862, când i s-au adăugat un nou pridvor, cel vechi închizându-se în sânul bisericii, şi două turle mai mici, una pe pridvor, alta pe altar, şi s-au lărgit ferestrele. Cele două turle au fost mistuite de incendiul din 1903, rămânând numai turla veche a Pantocratorului, cu formă octogonală şi cu calota sferică. Ea se sprijina pe arcele naosului boltit. Zidul despărţitor dintre vestibul, pridvor şi pronaos a fost înlocuit cu trei arce. Intrarea se face prin partea sudică, pe o uşă masivă din lemn, iar în pronaos printr-o uşă metalică. Tâmpla, din lemn sculptat, a fost pictată în 1858. Odată cu refacerile din 1858-1862 s-a amenajat din nou mormântul ctitorilor. Policandrele au fost comandate la Viena şi executate în 1858-1862, iar candelabrele, îmbrăcămintea icoanelor împărăteşti şi alte obiecte ce împodobesc biserica au fost lucrate la Paris. Deasupra uşii de intrare în biserică este pisania, încrustată în marmură cu litere slavone şi icoana hramului "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" în mozaic de Murano. Pictura este opera marelui pictor Nicolae Grigorescu. A fost executată în anii 1858-1862, când artistul avea 20 de ani. Clădirile din incintă, cu chiliile etajate şi clopotniţa, datează din vremea ctitorilor, hatmanul Gavriil şi cneaghina Liliana. După incendiul din 1821, au fost refăcute în 1823. În timpul stareţei Tavita Ursache s-a supraetajat turnul clopotniţei, construindu-se o nouă cameră a clopotelor. După incendiul din 1903, în corpul clădirii pe aripa de nord s-au amenajat la etaj săli mari, spaţioase şi luminoase pentru atelierele mănăstirii. În jurul incintei există 140 de case vechi de 100 sau chiar 200 de ani, care au fost trecute pe lista monumentelor istorice. 

Patrimoniu: 

-icoana Maicii Domnului - făcătoare de minuni

-Cuv. Sihaştri: Evloghie, Pimen, Misail, Vasile, Paisie ş.a (sec. XVXVI, necanonizaţi) - mormintele Sfinţilor se află în "Livada Părinţilor" din cimitirul Mănăstirii Agapia Veche

-în muzeul mănăstirii: broderii de o rară frumuseţe şi numeroase covoare executate în atelierele mănăstirii, icoane aparţinând "şcolii" de la Văleni-Piatra Neamţ sau realizate de Nicolae Grigorescu în timpul şederii sale la Agapia, manuscrise, cărţi vechi şi obiecte de cult, trei registre complete dintr-o catapeteasmă din secolul al XVII-lea care au aparţinut vechii biserici de la Agapia din Deal, o icoană din 1603 cu Iisus Pantocrator, operă a Mitropolitului Anastasie Crimca, trei icoane ce provin din prima catapeteasmă a Bisericii "Sf. Voievozi" şi alte şase icoane cu rame aurite, din secolul al XVIII-lea, aduse din paraclisul Mănăstirii Bisericani, cele patru Evanghelii tipărite la Mănăstirea Neamţ în 1821 şi îmbrăcate în superbe ferecături de argint aurit, Evanghelia dăruită în 1813 de Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, Panaghiarul de argint aurit din 1514 pe care Alexandru Lăpuşneanu l-a dăruit Mănăstirii Pângaraţi şi crucea îmbrăcată în argint aurit, cu o bucată din sfântul Lemn al Crucii Mântuitorului, dăruită în secolul trecut de Patriarhul Chiril al Ierusalimului.

-casa memorială Alexandru Vlahuţă se află în spatele mănăstirii şi poate fi vizitată.

Pentru iubitorii de natură şi de călătorii pe munte, iată câteva trasee pe urmele sfinţilor:

Traseul 1

Mănăstirea Secu – Mănăstirea Agapia Veche

Durata: 1 oră

Marcaj: punct roşu cu bordură albă

Traseul 2

Mănăstirea Agapia Veche – Mănăstirea Sihăstria

Durata: 1,5 - 2,5 ore

Marcaj: triunghi roşu în triunghi alb

Traseul 3

Mănăstirea Sihla – Mănăstirea Văratec

Durata: 4 ore

Marcaj: punct albastru în cerc alb

Traseul 4

Parcarea de la Mănăstirea Agapia - Schitul Agapia Veche (traseul trece prin curtea schitului şi este marcat cu punct roşu cu bordură albă) - Mănăstirea Secu - Mănăstirea Sihăstria (drum asfaltat)- Peştera Sf Teodora - Schitul Sihla - Mănăstirea Agapia (drum forestier) 

Distanţa (aproximativă): 22 km 

Timp de parcurgere: între 7h 30 min şi 9 h 30 min

Harta mănăstiri

Website was built with Mobirise